Monumentul de la Bobalna, este situat pe locul unde a izbucnit rascoala taraneasca din 1437, important moment al luptei pentru libertatea sociala a taranilor din Transilvania. Bobalna, mai demult Olpret, (in maghiara Babolna, Alparet sau Olparet, in germana Krautfeld sau Albrecht) este o comuna in judetul Cluj, alcatuita din 11 sate. Este situata la poalele de nord ale dealului omonim, pe cursul superior al raului Olpret.

Pana in data de 21 decembrie 1957 satul si comuna Bobalna s-au numit Olpret.

Comuna Bobâlna se află la 20 km distanţă de municipiul Dej şi 80 km de Cluj-Napoca. Are o suprafaţă de 74 km2 şi o populaţie de aproape 2.000 de locuitori dispuşi în satul Bobâlna (reşedinţă de comună) şi în celelalte sate care formează comuna: Antăş, Băbdiu, Blidăreşti, Cremenea, Maia, Oşorhel, Pruni, Răzbuneni, Suarăş, Vâlcelele.

Prima menţionare documentară a satului Bobâlna este din 1332.

Bobâlna este cunoscută îndeosebi ca fiind locul de unde a pornit răscoala de la Bobâlna în 1437, provocată de înăsprirea asupririi feudale şi de măsurile excepţionale luate de episcopul Gheorghe Lepeş în anul 1436. Cea mai importantă răscoală din Regatul Ungariei, înainte de marele război ţărănesc din 1514, a început atunci când episcopul catolic al Transilvaniei a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranşă. Mai mult, micii nobili maghiari şi locuitorii români (care înainte erau scutiţi de plata zeciuielii, fiind ortodocşi) au fost şi ei obligaţi să o plătească. Când ţăranii au refuzat să plătească, episcopul i-a excomunicat. Ţăranii erau nemulţumiţi şi de faptul că înca din timpul lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoşi (în 1365) de sub autoritatea comiţilor regali şi puşi sub jurisdicţia moşierilor. Treptat, aceştia i-au privat pe ţărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă.

Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele Szatmár (Satu Mare) şi Szabolcs. În luna aprilie sau mai, pe dealul Bobâlna (în maghiară Bábolna) s-a adunat o oaste de ţărani români şi mahiari, sprijinită de mii de locuitori ai oraşelor, de lucrătorii de la Ocnele din Dej, Sic, Cojocna, şi de unele elemente ale micii nobilimi, şi au construit o tabără după model husit. La sfârşitul lunii iunie 1437 au înfrânt armata nobililor, obţinând la 6 iulie 1437 prin Convenţia de la Cluj - Mănăştur satisfacerea unor nevoi sociale, economice şi politice cum au fost: dreptul de liberă strămutare, abolirea nonei, micşorarea rentei feudale în bani, natură şi muncă. Nobilimea, clerul, fruntaşii secui şi saşi, categoriile privilegiate, au încheiat la 16 septembrie 1437 la Căpâlna, o înţelegere care purta numele Unio Trium Nationum prin care se obligau să se ajute reciproc împotriva răsculaţilor, a turcilor, şi uneori chiar împotriva regalităţii maghiare.

Au cerut înfiinţarea şi recunoaşterea unei stări proprii, care să se numească Universitas Hungarorum et Valachorum (Starea ungurilor şi a românilor). Ei erau conduşi de un nobil sărac, Antal Nagy de Buda, şi de cinci căpitani (trei ţărani unguri, un ţăran român şi un \"burgher\" (burghez) din Cluj).