Muzeul Arhiepiscopiei Ortodoxe - Gandul de pioasa veneratie de a eterniza valorile culturale religios-artistice autentice, scrise, brodate, daltuite si slefuite de mana romaneasca, implicate in cultul ortodox in acest colt de tara transilvanean, marcheaza prezenta vie si statornica a Bisericii Ortodoxe Romane pe glia stramoseasca. Ideea salasluia si se plamadea in mintea personalitatii proeminente a marelui ierarh Nicolae Ivan, primul episcop care ia carma reanfiintatei episcopii a lui Stefan cel Mare. Inca din 1919, la scurt timp dupa refacerea fostei Episcopii a Vadului Feleacului si Clujului, ideea organizarii unui muzeu eparhial este adusa la cunostiinta sub forma unei instiintari privind infiintarea unui muzeu istoric-bisericesc.

Majoritatea obiectelor care au pus bazele muzeului au fost colectionate in timpul pastoririi episcopului Nicolae Ivan, in special prin stradaniile referentului cultural de atunci , parintele consilier dr. Sebastian Stanca, prin a carui neobosit zel s-au adunat numeroase carti bisericesti, carti latinesti vechi, icoane, cruci, prapori, odajdii, studii si reviste.Cartea de onoare a muzeului consemneaza momentul festiv al inaugurarii acestuia, care a avut loc la 22 mai 1938, sub obladuirea succesorului lui Nicolae Ivan, Episcopul Nicolae Colan. De altfel, viata muzeului se leaga in mod deosebit de numele lui Gheorghe Sion, care a donat numeroase obiecte , carti vechi, stampe. Printre numeroasele donatii, o troita mica de lemn din Basarabia a servit ca model celei pe care Nicolae Ivan, Gheorghe Sion, Ioachim Craciun au inaltat-o lui Baba Novac. Interesul deosebit pe care il manifesta si Nicolae Colan pentru dezvoltarea muzeului, se concretizeaza printre altle si prin anuntul aparut in organul Eparhiei, \"Renasterea\" ca se cauta spre cumparare un exemplar din cazania Mitropolitului Varlaam, iar ca raspuns, Mitropolitul Nicolae Balan timite muzeului un exemplar din aceasta carte rara.

Existenta muzeului se incheie vremelnic, odata cu situatia dureroasa in anii celui de-al doilea razboi mondial, cand, in urma dictatului de la Viena, o parte din Transilvania a fost atribuita Ungariei hortiste, iar peste credinciosii ocupati a ramas un singur episcop ortodox, caruia imprejurarile nu i-au mai ingaduit sa se ocupe de dezvoltarea muzeului. Muzeele, \"camarile unde stau la citela sau la invatatura\", dupa pitoreasca definitie a lui Dimitrie Cantemir, au devenit astazi memorii pastratoare de valori materiale ale omenirii. O parte din istoria acestor valori coborand in timp, peste veacuri, este oglindita si in colectia de arta veche religioasa, adapostita astazi in incinta Arhiepisccopiei Ortodoxe Romane din Cluj-Napoca, la etajul al doilea.

Reorganizat in 1975, muzeul de arta religioasa de la Centrul Eparhial din Cluj-Napoca si-a statornicit , in sfarsit, prin interesul si larga solicitudine a IPS Teofil Herineanu, menirea sa de locas destinat conservarii unora din cele mai autentice creatii religios-artistice, izvorate din spiritualitatea transilvaneana, accsesibile tuturor celor ce doresc sa le cunosca si sa le cerceteze.

Materialul adapostit in cele doua sali ale muzeului eparhial este grupat tematic si pe probleme, circumscriindu-se la patru mari categorii:
1. Documente si obiecte privind istoria Arhiepiscopiei Clujului;
2. Obiecte de cult (icoane pe lemn si pe sticla, antimise, odajdii, potire, cruci, pomelnice);
3. Manuscrise si tiparituri;
4. Diverse alte materiale cu caracter documentar, istoric si etnografic.
Dintre icoanele primului grup mentionat se remarca vestita icoana de la Nicula pictata de preotul Luca din Iclod in 1681, o pereche de icoane din 1753 \"Iisus invatator incadrat de apostoli\" si \"Maica Domnului cu Pruncul incadrata de profeti\", provenita de la biserica din Sanpaul, ambele atribuite zugravului Nechita. Colectia de icoane pe lemn a muzeului de arta religioasa din Cluj-Napoca mai cuprinde lucrari semnate de Stefan Zugravul, Nistor Zugravul, Gheorghe Zugravul, Gavriil Zugravul, apartiinand tot secolului al XV!!!-lea. Alaturi de fondul icoanelor pe lemn, icoanele pe sticla detin un loc de seama, majoritatea provenind de la Nicula, localitate la care se refera primele stiri despre icoanele pe sticla din Transilvania. Alte icoane pe sticla apartin zonei Nasaudului , a Fagarasului, a judetului Mures, toate mostenire a secolelor XV!!!-X!X. In cadrul numeroaselor obiecte de cult o pondere deosebita, dupa icoane, o are colectia de antimise, intre care se remarca antimisul vechi slavon din Poienile Izei (Glodului), datat din9.03.1632, fiind cea mai veche piesa de acest gen din muzeul eparhial. Printre exponatele de un deosebit interes, constituind cea mai importanta piesa a documentelor legate de istoria Arhiepiscopiei Clujului, figureaza pergamentul de la Feleac din secolul al-XV!, unde este mentionat episcopul Daniil din Feleac, document emis la 3 februarie 1595.

Din grupul de manuscrise si tiparituri pe care pe care le adaposteste muzeul semnalam, alaturi de lucrari mai recente, apartinand secolelor XV!!!-X!X, existenta catorva manuscrise slavone din secolul al XV!, legate de circulatia manuscrisellor slave la romani.

Organizarea muzeului si valoarea tezaurului pe care il adaposteste se bucura de elogiile tutour vizitatorilor din tara si din strainatate, ale caror impresii le consemneaza in cartea de onoare a acestuia. Colectia \"foarte frumoasa si interesanta\" (ambasadorul Israelului), starnind si incantarea Kristinei Thomesius, custode al muzeului Bisericii Ortodoxe din Finlanda, a suscitat larga apreciere a unor eminenti cercetatori ai artei din tara noastra, cum sunt regretata Corina Nicolescu, pentru care initiativa organizarii muzeuluide arta religioasa din Cluj-Napoca \"este un imbold nou pentru cunoasterea culturii vechi romanesti din aceste meleaguri ale tarii\".

De-a lungul veacurilor de restriste, Biserica Ortodoxa a constituit de la bun inceput factorul cel mai important in asigurarea coeziunii nationale fiind singura institutie care a ocrotit si a perpetuat unitatea sufleteasca a neamului, peste toate granitele impuse de vitregia circumstantelor istorice.