Situatia actuala a Filarmonicii clujene

Fondată în anul 1955, Filarmonica de Stat ,,Transilvania” din Cluj-Napoca a ajuns să fie recunoscută drept una dintre cele mai valoroase instituţii muzicale din ţară şi o prezenţă susţinută în spaţiul muzical european, un nume notabil în lumea muzicală în general.

Prestaţia sa de excepţie în stagiunile proprii, în cele peste 2000 de concerte susţinute la sediu şi cele 40 de ediţii ale Festivalului Toamna Muzicală Clujeană, cele 5 ediţii ale Festivalului de Muzică Americană, numeroasele turnee în străinătate, discografia ce depăşeşte 150 de apariţii, repertoriul imens, sutele de prime audiţii din muzica românească, participarea la festivaluri internaţionale, sunt realizări profesionale ce i-au conferit acestei instituţii un loc binemeritat în istoria culturii noastre şi dreptul de a avea un viitor.


Este cunoscut faptul că Filarmonica nu are un sediu propriu. Timp de 47 de ani, Filarmonica şi-a desfăşurat activitatea în Sala mare a Casei Universitarilor (actualmente Auditorium Maximus al Colegiului Academic al UBB Cluj). În vara anului 2002, Filarmonica a fost evacuată din această sală. După un an de peregrinări, prin diferite săli necorespunzătoare, precum Sala Cercului Militar, Casa de Cultură a Studenţilor, Casa Tranzit, biserici, licee etc., soluţia de compromis a fost aceea de a intra în Casa de Cultură a Studenţilor.


Sala Casei de Cultură a Studenţilor, actuala gazdă a concertelor simfonice, are o acustică necorespunzătoare şi o ambianţă nepotrivită, fiind construită la vremea ei ca sală de conferinţe, filme, spectacole folclorice. În spaţiile alăturate scenei, se desfăşoară activităţi paralele, de multe ori muzica lui Beethoven, Brahms sau Chopin fiind deranjată de zgomotul unor ansambluri de dans sau de bateria agresivă a unei muzici de local… S-a întâmplat ca dirijorul să fie nevoit să oprească repetiţia sau concertul şi să trimită pe cineva să oprească dansatorii sau să domolească cheful clienţilor unui club ce ocupă partea laterală a Casei. Aşa ceva nu se întâmplă în nici o sală din lume!!!!


Aceste locaţii neadecvate periclitează grav nivelul artistic al ansamblurilor, determină exodul muzicienilor spre alte Filarmonici din ţară şi din străinătate, descurajează şi reduce vizibil numărul melomanilor, de altfel extrem de înţelegători la situaţia Filarmonicii clujene. Unica strategie posibilă este iniţierea construirii unui sediu propriu Filarmonicii, cu voinţa şi efortul conjugat al Consiliului Local al Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, al Consiliului Judeţean Cluj şi al Ministerului Culturii şi Cultelor. Până atunci însă, rezolvarea provizorie a acestei probleme a fost construirea unei cutii acustice pentru scena Casei de Cultură a Studenţilor.

Scurt Istoric

Ca instituţie artistică dedicată exclusiv activităţii de concert, Filarmonica clujeană a fost înfiinţată printr-un decret oficial al Consiliului de Miniştri al României în toamna anului 1955, cu numele oficial de „Filarmonica de Stat Cluj”. La data înfiinţării, formaţiile muzicale au fost orchestra simfonică mare cu un număr de 75 muzicieni şi un ansamblu instrumental de muzică tradiţională (populară) cu un număr de 20 muzicieni. Sub direcţia iniţială a dirijorului Wilhelm Demian, s-a realizat o selecţie a membrilor proaspetei instituţii prin concurs, comisiile fiind prezidate de către marele dirijor Antonin Ciolan, cu participarea celor mai reputaţi specialişti clujeni ai epocii. Ciolan a fost numit dirijor principal al orchestrei simfonice, dirijând primul concert al acesteia pe data de 4 decembrie 1956. La începutul anului 1956, el a preluat şi funcţia de director al Filarmonicii.


Trebuie menţionat faptul că tradiţia activităţii simfonice în Cluj datează de la începutul secolului al XIX-lea, fiind întreţinută succesiv de asociaţii ca Orchestra Teatrului Maghiar (înfiinţată în 1792), Societatea de Muzică, Cercul de Muzică. În perioada interbelică a existat o adevărată emulaţie în susţinerea de evenimente simfonice de către orchestrele Operei Române (înfiinţată în 1919), a Teatrului Maghiar şi de către o orchestră susţinută de comunitatea evreiască a oraşului, numită „Orchestra Goldmark”. În 1947 a avut loc prima tentativă de înfiinţare a unei instituţii de concert – Filarmonica „Ardealul”, care a avut o existenţă efemeră de abia două stagiuni, însă care a creat premisele reuşitei de mai târziu.


Pe fondul acestor antecedente şi prin activitatea de formator a Maestrului Ciolan, sprijinită pe excelenta pregătire a tinerilor muzicieni oferită de Academia de Muzică clujeană (pe atunci numită Conservatorul de Muzică „Gh. Dima”), progresul Filarmonicii a fost deosebit de rapid, impunând în scurt timp instituţia printre valorile naţionale reprezentative. Încă de la fondarea instituţiei, alături de ansamblurile muzicale au fost cooptaţi cei mai prestigioşi solişti clujeni ai momentului – flautistul Dumitru Pop şi pianistul Gheorghe Halmos, cărora li s-a adăugat curând violonistul Ştefan Ruha, cel care urma să marcheze o remarcabilă carieră internaţională, rămânând în acelaşi timp fidel Filarmonicii de-a lungul a trei decenii. Deja din primii ani s-au afirmat la pupitrul orchestrei simfonice excepţionalii discipoli ai Maestrului Ciolan – dirijorii Emil Simon şi Erich Bergel. O altă baghetă renumită a României, Cristian Mandeal, a parcurs la pupitrul orchestrei clujene una dintre cele mai fructuoase perioade ale devenirii sale artistice.
În 1966 a luat fiinţă Orchestra de cameră a Filarmonicii, rod al colaborării cu reputatul dirijor oaspete Mircea Cristescu.

În 1965, Filarmonica a lansat propriul său festival anual, „Toamna Muzicală Clujeană”, manifestare de referinţă continuată cu succes şi în prezent.
În 1972, sub directoratul compozitorului Sigismund Toduţă (care i-a succedat lui Antonin Ciolan), a luat fiinţă Corul Filarmonicii, format de neuitatul maestru Dorin Pop, urmat apoi de discipolii săi Florentin Mihăescu şi Cornel Groza.


Oaspeţii de marcă ai Filarmonicii – între care nume legendare ale artei interpretative şi componistice ca Sviatoslav Richter, Kurt Masur, Kyril Kondrashin, Stanislaw Wislocky, Jean-Pierre Rampal, Witold Lutoslawsky, Carlo Zecchi, Yannis Xenakis, János Ferencsik, Aldo Ciccolini, Krisztof Penderecky, Michi Inoue, Stefan Anton Reck şi mulţi alţii, au contribuit la edificarea unui standard valoric internaţional şi în egală măsură la dobândirea unui solid renume al ansamblului în cercurile muzicale internaţionale. Turneele numeroase în străinătate realizate cu regularitate de către orchestra simfonică, dar şi de ansamblul coral, au confirmat şi reconfirmat acest renume. O importantă producţie discografică rămâne mărturie a valorilor temeinice create de-a lungul deceniilor de muzicienii clujeni.


La cârma Filarmonicii, celor doi mari ctitori le-au urmat personalităţi ale vieţii culturale clujene – scriitorul Dumitru Mircea, muzicologul Rodica Oana Pop, violonistul Radu Grecu, compozitorul Adrian Pop (sub direcţia căruia, în 1993, a fost adoptată denumirea actuală de Filarmonica de Stat „Transilvania”), violonistul George Dudea, dirijorul Emil Simon, managerul Denisa Piteiu – care, parcurgând etape mai faste sau mai dificile, au ştiut să păstreze şi să dezvolte tradiţiile şi valorile instituţiei.